Filmul e o combinație reușită de comedie, aventură și un pic de nebunie românească pusă în contextul visului american. Povestea e simplă și directă: doi prieteni din România – Ion și Ilie – pleacă în Miami cu speranța de a-și schimba viața. Și ce începe ca o escapadă plină de entuziasm se transformă rapid într-o încurcătură cu mafioți, bani, droguri și tot felul de situații absurde.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e că Miami Bici nu încearcă să fie altceva decât este – o comedie făcută să distreze. Imaginea e super bună, Miami arată spectaculos, cadrele sunt curate, culorile vii. Sunetul este impecabil, nu stai să te chinui să înțelegi ce zic actorii. Și personajele sunt savuroase, cu replici care te prind imediat, chiar dacă uneori sunt trase un pic de păr. Dar asta face parte din farmecul filmului, nu?
Am fost curioasă și am căutat mai multe despre cum a fost produs filmul. Se pare că bugetul a fost în jur de 1,5 milioane de euro, investiți independent – ceea ce e mare lucru pentru o comedie românească. Codin Maticiuc spunea într-un interviu pentru PRO TV că promovarea a început cu mai bine de un an înainte de lansare. Și s-a simțit! La momentul apariției, Miami Bici a fost un adevărat fenomen, devenind cel mai vizionat film în cinematografele din România timp de trei săptămâni și strângând peste 2,5 milioane de dolari la box office.
BRomania, în schimb, a povestit într-un alt interviu despre dificultățile din timpul filmărilor – inclusiv faptul că echipa a fost nevoită să improvizeze mult, mai ales că filmau în SUA și nu aveau totul la îndemână cum ar fi avut în România. Eu cred, dacă mă întrebați, că tocmai acest haos controlat a dat filmului vibe-ul ăla autentic.
Pentru mine, Miami Bici a fost exact ce aveam nevoie într-o seară de relaxare: umor fără pretenții, o poveste alertă și personaje pe care le ții minte. Nu e un film care îți schimbă viața, dar îți schimbă cu siguranță dispoziția. Și da, am râs cu poftă.
de Lorena Martin
