Primul Miami Bici a fost amuzant, cu vibe de început, cu energia aia de „hai să facem ceva cool și diferit”, și cu două personaje – Ilie și Ion – care, deși exagerați pe alocuri, îți rămân în cap. În schimb, partea a doua vine cu ceva ce lipsea în prima: rafinament. A fost ca și cum au luat tot ce a mers bine în primul film, au învățat din ce n-a mers și au făcut un upgrade pe toate planurile.

În primul rând: personajele noi. Miami Bici 2 are câteva apariții internaționale care chiar ridică nivelul. Danny Trejo – da, Machete în persoană – apare în rolul unui boss mafiot pe nume Mr. Susan. Nu știu cum l-au convins să joace în film, dar prezența lui aduce o doză de badass autentic, chiar dacă e într-un registru de comedie. Charlotte McKinney, model și actriță americană, apare într-un rol care sigur a ridicat pulsul multor bărbați, iar George Piștereanu – care a jucat și în „Eu când vreau să fluier, fluier” – este savuros în rolul lui Tampon. Numele zice tot.

Apoi, bugetul. Dacă primul film a fost făcut cu aproximativ 1,5 milioane de euro, pentru Miami Bici 2 s-au băgat 2,2 milioane. Banii investiți se observă de la o poștă: imaginea este mai bună, demnă de filmele de la Hollywood aș putea spune, locațiile alese sunt spectaculoase (filmările au avut loc în Los Angeles), iar costumele, mașinile și tot vibe-ul „american-style” au fost la locul lor.

Povestea e mai bine legată, mai dinamică și cu un umor mai „muncit”. De data aceasta, aceleași personaje pe care deja le știți din primul film, Ilie și Ion, se trezesc implicați într-o schemă de fraudă cu carduri și, cum era de așteptat, totul o ia razna. Nu că dau spoiler, dar există și o apariție surpriză în cel de-al doilea film: Nadia Comăneci. Da, gimnasta noastră de la Onești apare în producție și este o divă cel puțin la fel de emblematică precum în realitate.

 Ce mi-a plăcut e că nu se bazează doar pe glume de situație sau pe accentul moldovenesc (deși și ăla încă funcționează), ci sunt replici mai diverse, mai „gândite”, nu doar improvizații.

Un alt plus: se simte că băieții – BRomania și Codin Maticiuc – sunt mai confortabili în rolurile lor. Se joacă mai natural, mai sigur, și asta face ca filmul să curgă mai bine. Nu mai e doar o caterincă între prieteni filmată cu o cameră bună, ci o producție care are direcție și intenție clară.

Așadar, dacă primul film m-a făcut să râd, Miami Bici 2 m-a făcut să râd și să apreciez și efortul din spatele lui. Nu e doar divertisment rapid, ci un pas înainte pentru comedia românească. Aștept partea a treia? Cu siguranță. Dar de data asta, așteptările sunt sus.

de Lorena Martin