Nici n-a început bine aventura, că deja cei trei chefi au luat-o la fugă. La propriu, căci au fost nevoiți să se urce în tren din mers. Da, exact: din mers. Formula 1 în varianta românească.
Cătălin Scărlătescu și-a dat fesul jos din cap (altul, nu cel pe care l-a pierdut în timp ce zbura pe tiroliană, în primul episod) și a început să vâneze prin vagoane. Un fursec, un biscuit, ar fi acceptat orice, dar n-a avut succes! Așadar, s-a așezat pe scaun cumințel, fără trofeu.
Drumul cu Mocănița e lung... și înceeeeet. Așa că băieții au scos fazanul din fes (nu la propriu, stați liniștiți) și au început să se joace. Ce, credeați că o să gătească în tren? Ei bine... nu fiți prea siguri. Că nu se știe niciodată ce idee îi mai vine lui Florin Dumitrescu.
Și cum putea să preia Florin Dumitrescu frâiele episodului patru, dacă nu la propriu de la „panoul de comandă” al Mocăniței? A „fluierat” locomotiva, a condus, a dat din mâini ca un mecanic pasionat, dar tot n-a reușit să-l facă drumul suficient de incitant cât să îl trezească pe Cătălin Scărlătescu, care dormea dus lângă sobă, cu toată ființa și puterea lui.
Chiar și așa, chef Florin Dumitrescu a fost un conductor de toată isprava și, în cele din urmă, au ajuns la destinație, unde i-a așteptat un mare ospăț tradițional. Mai ceva ca la masa de Crăciun! Grătar, cârnați, sărmăluțe, tot ce le putea încălzi sufletul și burta într-o zi de iarnă.
După ce s-au delectate cu de toate, au încins o horă. Frigul? Ninsoarea? Păi n-au avut nicio șansă să țină ritmul cu ei! Nici Cătălin Scărlătescu, de altfel, care a dansat într-un stil... încă nedefinit. În final, s-a retras la tobă. Una din lemn. Nu din porc și a început să cânte cât l-au ținut mâinile.
Și cum finalul unei mese bune cere o gazdă pe măsură, au cunoscut-o pe tanti Veruța, o bătrânică adorabilă, la care au și înnoptat. A doua zi, după ce o ninsoarea ca în povești s-a abătut peste Bucovina, au ajuns la 1.700 de metri altitudine, unde-i aștepta un preot. Dar nu pentru o slujbă, ci pentru o sesiune de bucătăreală cum n-au văzut nici la mama lor acasă.
Pe munte. În ninsoare. În frig. Numai bine cât să înghețe și oala, dar și chef-ul! Dar nu s-au dat bătuți. După ce au ars cartofii și în vârf de munte și după o tură zdravănă de clănțănit din dinți, au trecut și la pescuit. Bine, doar Cătălin Scărlătescu a pescuit cu adevărat, căci Florin Dumitrescu a pregătit câte o surpriză pentru fiecare. Fără îmbulzeală, doar cu răbdare.
După ce au prins câțiva pești de nici de o ciorbă nu erau suficienți, au urcat în limuzina bucovineană, o căruță, și, evident, Florin Dumitrescu a preluat frâiele. Căruța i-a dus până la Lacul Iezer, înghețat tun și numai bun de plimbat pe el.
Acolo, Sorin Bontea, sau „cel mai tare pescar din Europa” pentru cunoscători, a avut onoarea de a pescui la copcă. A rezistat până a înghețat bocnă Florin Dumitrescu. Dar pentru că prietenii adevărați nu-și lasă camarazii fără captură, (ch)șeful acestui episod și echipa de producție i-au pus în ac un pește deja prins. Sorin a fost atât de încântat, că i-a dat peștelui un pupic și l-a eliberat... în altă apă. Măcar a fost cu intenție bună.
După recapturarea peștelui care a salvat mândria de pescar, cei trei MasterChefi au pornit, cum altfel, printr-un lac, direct către o bucătărie în aer liber, unde a început adevărata probă culinară. Cine a câștigat întrecerea? Asta nu o să spun. Doar o să te invit să vizionezi și tu cel de-al patrulea episod „Pe drumul gustului”.
de Andreea Buinoschi
