de Vali Andronescu
Auckland City a prins viață la începutul lui 2004, undeva departe, în inima Noii Zeelande. De atunci, a strâns cu mândrie opt titluri naționale, a cucerit de 13 ori trofeul Champions League în Oceania și a urcat de 12 ori pe scena Campionatului Mondial al cluburilor. Punctul culminant a fost în 2014, când și-a scris numele în istorie cu o medalie de bronz care a strălucit ca o veritabilă comoară.
În 2025, clubul s-a calificat din nou la Campionatul Mondial al cluburilor, desfășurat de această dată pe pământ american. Auckland City a fost desemnată cea mai bună echipă a Oceaniei din ultimii patru ani, după ce a câștigat trei trofee (2022, 2023 și 2025).
La turneul final din Statele Unite, Auckland City a fost repartizată în Grupa C, alături de trei giganți: FC Bayern, Benfica și Boca Juniors. Realitatea de pe teren a fost dură, iar primele două meciuri au adus 16 goluri primite. Un 0-10 apăsător cu nemții la Cincinnati, pe ”TQL Stadium”, urmat de un 0-6 cu portughezii la Orlando, pe ”Inter&Co Stadium”.
Și-au luat concediu neplătit la muncă pentru a juca la Mondialul Cluburilor: echipa cu o poveste incredibilă de la turneul final din SUA
Nu rezultatele sunt cele care fac Auckland cu adevărat specială, ci povestea din spate. Jucătorii au locuri de muncă normale și mulți dintre ei și-au luat concedii fără plată, după ce și-au consumat zilele obișnuite de vacanță pe acest an, doar pentru a putea participa la turneul final din SUA.
De la Auckland, fotbaliștii primesc o compensație modestă, menită doar să le acopere strictul necesar. Antrenamentele, sala de forță, micile cheltuieli fără de care pasiunea lor n-ar putea supraviețui. Și, cu toate astea, merg mai departe la antrenamente și la meciuri în weekend.
Singurii care sunt implicați permanent la club sunt cei din staff-ul tehnic: antrenorii și personalul administrativ. Așadar, niciun jucător nu are contract profesionist full-time la Auckland City.
Cu ce se ocupă, de fapt, o parte din jucătorii de la Auckland City
Adam Mitchell este stâlpul apărării, fundașul central care ține echipa unită. În viața de zi cu zi, însă, e agent imobiliar. Ca să-și urmeze visul și să-și sprijine clubul la acest turneu final, a pus totul pe pauză. A renunțat la slujbă, și-a luat concediu fără plată și și-a sacrificat temporar veniturile, doar pentru a-și vedea echipa jucând împotriva celor mai buni.
Angus Kilkolly, vârful din linia ofensivă, este team leader într-o companie de scule electrice. Ziua lui începe devreme, la 7:30 dimineața, și se încheie abia la ora 5 după-amiază. Dar nici atunci nu-și permite pauze prea lungi, pentru că îl așteaptă antrenamentele, fără de care nu ar putea ține pasul cu ritmul acestui sport.
Conor Tracey apără poarta echipei și a adunat deja 135 de partide pentru Auckland City. Își câștigă existența muncind într-un depozit de produse farmaceutice veterinare, însă fotbalul pentru el este mai mult decât un hobby. E o pasiune care îi dă energie, chiar și după ore lungi de muncă fizică.
Jerson Lagos este atacantul care și-a schimbat traseul profesional de mai multe ori. A fost mecanic, iar acum este frizer part-time și urmează cursuri de specializare. Totuși, fotbalul rămâne, fără îndoială, marea lui dragoste. O chemare care îl face să lase totul la o parte pentru o clipă pe teren.
Dylan Manickum, la rândul lui, este inginer de șantier atunci când nu formează un parteneriat cu Adam Mitchell în centrul defensivei. E obișnuit cu rigoarea și planificarea, dar și cu neprevăzutul. Atât pe terenul de fotbal, cât și pe șantier.
Căpitanul Mario Ilich, cu atitudine de lider, este reprezentant de vânzări pentru o mare companie de sucuri. Își împarte zilele între discuții cu clienții, drumuri prin oraș și antrenamente intense, fără să-și piardă niciodată determinarea.
Iar Gerard Garriga, spaniolul care și-a croit loc în echipă, a fost ospătar și a lucrat pentru o firmă de curățenie înainte de a ajunge la Auckland City. Cu modestie și muncă multă, a demonstrat că talentul și voința pot transforma un simplu loc de muncă într-o șansă de a-ți urma pasiunea.
Alții din echipă sunt fie șoferi, studenți sau vânzători la magazin. Toți îmbină locurile de muncă cu antrenamentele zilnice și meciurile disputate la finalul săptămânii.
Echipa este un exemplu rar de dedicare și pasiune pură pentru fotbal, alături de responsabilitățile reale ale vieții de zi cu zi. Povestea lor arată că atunci când iubești cu adevărat ceea ce faci, niciun obstacol nu e prea mare, iar forța unui vis comun poate schimba totul, oricât de imposibil ar părea.
