Nu știu alții cum sunt, dar eu când am dat play la primul episod din sezonul 2 al serialului „TĂTUȚU’”, am știut că nu o să mai pot face altceva timp de o oră. Și așa a fost. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Am stat cu ochii lipiți de ecran, cu respirația tăiată și inima bătând mai repede la fiecare răsturnare de situație.
Dacă ai văzut primul sezon, știi despre ce vorbesc. Dacă nu... e momentul perfect să intri în poveste.
Sezonul 2 începe în forță!
Sezonul 2 începe în forță. Încă de la prima scenă te simți aruncat direct în mijlocul acțiunii, cu intensitatea aia pe care o simți în stomac, nu doar o vezi pe ecran. Tătuțu’ e acolo, mai prezent, mai dur, mai... imprevizibil ca niciodată.
Atmosferă care îți dă fiori – autentic și românesc
Știi serialele alea americane în care totul pare prea „curat” ca să fie adevărat? Ei bine, „TĂTUȚU’” e opusul. Totul e viu, brut, real. Străzile, casele, limbajul, gesturile, totul te face să te simți de parcă ești acolo, pe marginea prăpastiei împreună cu personajele.
Chiar dacă vorbim despre o lume interlopă, nu e doar despre bătăi și împușcături, serialul aduce în prim-plan și sentimente cu care fiecare dintre noi de întâlnim în viața de zi cu zi: vulnerabilitate, trecutul care nu te lasă și alegeri imposibile.
Tătuțu’ – personajul, nu serialul – nu e vreun erou romantic, dar nici un monstru. E un om care joacă un joc periculos, iar fiecare pas îl poate distruge.
Actorii sunt WOW!
Trebuie să recunosc: am avut un nod în gât la o anumită scenă (nu dau spoilere, stai liniștit), doar din felul în care actorul principal a rostit o replică simplă, dar încărcată. Atât de bine e jucat personajul, încât uiți că e actorie. Mi se pare incredibil cum reușește să transmită putere și fragilitate în același timp.
Și nici personajele secundare nu sunt acolo doar de umplutură. Fiecare are povestea lui, fiecare aduce ceva important. Ba chiar apar personaje noi care schimbă complet dinamica – și asta îmi place: că serialul nu se teme să evolueze, să se complice.
*de Lorena Martin
