Încă de la primele minute, atmosfera a fost încărcată. Personajele principale au intrat direct într-un joc de putere, iar tensiunea dintre ele aproape că se simțea prin ecran. Mi-a plăcut cum au reușit să mențină ritmul, fără scene trase de păr sau momente plictisitoare. Practic, fiecare replică părea că ascunde ceva.
Ce m-a prins cel mai tare a fost felul în care dinamica dintre Bebe Măcelaru’ și Constănțeanu’ devine din ce în ce mai personală. Nu mai e doar „business”, acum e răzbunare, e orgoliu și e dorința de control dusă la extrem.
Suspansul atinge cote maxime!
Unul dintre highlight-urile episodului (fără să stric surpriza) e scena în care se dă impresia că doctorul care îl scoate pe Bebe Măcelaru’ din probleme e pe cale să trădeze. Am stat cu inima cât un purice, pentru că serialul ăsta are obiceiul să nu cruțe pe nimeni. Ai impresia că „ăsta e safe, nu pățește nimic” și fix acolo îți dă o lovitură.
Apoi, partea legată de familie. Modul în care soția lui Bebe Măcelaru’ reușește să evadeze alături de șoferul acestuia și ajung în locuința unui fost iubit al femeii. Aici, urmează o serie de întâmplări care te fac să crezi că până aici a fost povestea ei.
Ce m-a surprins cel mai mult a fost finalul episodului. Nu știu dacă și voi ați avut senzația asta, dar parcă totul a fost construit special ca să te lase cu gura căscată. Eu, cel puțin, am dat pauză și m-am plimbat prin cameră câteva minute, încercând să procesez ce tocmai văzusem.
Ce e clar: suspansul e ingredientul principal al acestui episod. Și, din punctul meu de vedere, a fost dozat perfect: nici prea mult, nici prea puțin. Exact cât să te facă să vrei să îți dorești să apară următorul episod.
*De Lorena Martin
