În fața mea se desfășura un spectacol de lupte și împușcături filmate clar, aproape hipnotic. Și, mai ales, Keanu Reeves într-un rol care părea făcut pentru el. Am înțeles atunci că „John Wick” nu e doar despre violență, ci despre un personaj care poartă cu el o poveste personală și o durere profundă.
Poveste simplă care m-a prins imediat
Ceea ce m-a surprins la început a fost cât de simplă e povestea. John Wick, un asasin retras, își pierde soția, dar primește un cățel de la ea pentru a nu rămâne singur. Când acel cățel este ucis de niște gangsteri ruși, mi-am dat seama că filmul nu mai are nevoie de altceva, era un motiv suficient pentru ca lumea lui John Wick să se prăbușească, iar setea lui de răzbunare să devină de neoprit.
Recunosc, am empatizat cu personajul mai mult decât mă așteptam. Nu e vorba doar despre un câine sau despre o mașină, ci despre o ultimă legătură cu viața pe care și-o dorise, dar pe care destinul i-a smuls-o. Asta m-a făcut să urmăresc cu interes fiecare împușcătură și fiecare bătălie, pentru că în spatele lor se afla un om care lupta, de fapt, pentru a-și păstra umanitatea.
O lumea fascinantă a asasinilor
Un alt lucru care m-a cucerit a fost universul paralel pe care filmul îl construiește cu atâta grijă. „The Continental” este hotelul unde violența este interzisă, monedele de aur sunt folosite ca monedă de schimb și regulile nescrise guvernează viața asasinilor profesioniști. Toate au făcut ca povestea, care poate fi văzută pe VOYO, să fie mai mult decât o simplă vendetă!
Am simțit că intru într-o lume secretă, cu reguli proprii și personaje memorabile. Fie că era vorba despre Marcus (Willem Dafoe), Perkins (Adrianne Palicki) sau Viggo Tarasov (Michael Nyqvist), fiecare adăuga o piesă de puzzle într-un tablou pe care mi-aș fi dorit să-l descopăr și mai mult. De aceea nu e de mirare că filmul a devenit rapid începutul unei francize.
Nu pot să nu recunosc că farmecul filmului stă în mare parte în Keanu Reeves. În costum, cu privirea rece și cu mișcări precise, actorul aduce la viață un personaj care e în același timp un mit și un om. Se vede clar că regizorii Chad Stahelski și David Leitch, foști cascadori ai lui Keanu Reeves, au construit totul pentru a-i valorifica abilitățile.
Luptele sunt coregrafiate ca un dans mortal, iar camera nu fuge de acțiune, ci o urmărește pas cu pas. Pentru mine, John Wick a fost dovada că filmele de acțiune pot fi din nou stilizate, intense și, mai ales, memorabile.
Văd filmul de pe VOYO ca pe un vin bun: a trecut timpul peste el, dar gustul a rămas intact. De fiecare dată când îl revăd, găsesc aceeași plăcere, aceea de a urmări un personaj legendar, un univers fascinant și un Keanu Reeves în cea mai bună formă a carierei sale.
de Mădălina Maftei
