De data aceasta, am simțit că miza a crescut și că povestea lui John Wick s-a complicat. El este forțat din nou să se întoarcă, de data aceasta din cauza unui jurământ de sânge, o idee care mi s-a părut fascinantă și care a adăugat profunzime lumii deja conturate în primul film.
Am descoperit o rețea mult mai complexă de asasini, reguli stricte și alianțe fragile, care mi-au stârnit curiozitatea. Laurence Fishburne, cu personajul său excentric, a fost o surpriză plăcută.
Mi-a plăcut felul în care filmul a reușit să îmbine elemente mafiote, dialoguri tensionate și o mitologie proprie. Da, uneori ritmul părea mai lent din cauza explicațiilor suplimentare, dar pentru mine a fost un plus, am simțit că nu urmăresc doar un film de acțiune, ci o lume bine construită.
Ce m-a impresionat vizual
Nu pot să nu vorbesc despre scenele de acțiune. Coregrafia este impecabilă, fiecare luptă pare gândită în detaliu și filmată cu o precizie incredibilă. Cel mai tare m-a impresionat confruntarea finală din sala oglinzilor, un moment spectaculos, unde regizorul Chad Stahelski a arătat cât de mult curaj are și cât de bine știe să-și stăpânească viziunea.
În comparație cu primul film, „Chapter 2” are o estetică diferită. Neonurile sunt înlocuite de nuanțe mai elegante, inspirate parcă din thrillerele europene ale anilor ’70. Am rămas cu o imagine puternică din scena cu sora rivalului lui John Wick, unde violența și tristețea s-au împletit într-un cadru de o frumusețe neașteptată.
Pe măsură ce filmul avansează, mi-a plăcut cum tensiunea crește odată cu recompensa pusă pe capul lui John Wick. Am urmărit cu interes pe VOYO duelul lui cu Cassian, interpretat de Common, și apariția personajului jucat de Ruby Rose. Mi s-a părut interesant că fiecare antagonist reflecta o parte din ceea ce ar fi putut fi John Wick în alte circumstanțe.
Finalul m-a lăsat cu dorința de a vedea imediat partea a treia. Deși ar fi putut funcționa și ca o concluzie, pentru mine a fost clar că povestea mai are multe de spus. „John Wick: Chapter 2” nu doar că a confirmat succesul primului film, dar m-a făcut să privesc întreaga franciză ca pe un reper modern al filmelor de acțiune.
de Mădălina Maftei
