De la primele minute mi-a fost clar că Michael B. Jordan nu vrea doar să continue povestea lui Adonis Creed, ci să o redefinească. Își asumă dublul rol de actor principal și regizor cu o încredere care se simte în fiecare cadru. Nu e o provocare mică, urmează pașii lui Sylvester Stallone, care a regizat patru dintre filmele originale, și pe cei ai lui Ryan Coogler, prietenul său și autorul primului „Creed”.
Filmul începe în Los Angeles-ul anilor 2000, cu un Adonis adolescent care își idolatrizează prietenul mai mare, Damian „Dame” Anderson. O noapte de violență le schimbă amândurora destinele,Adonis ajunge campion mondial, iar Damian la închisoare pentru aproape două decenii.
Când îi regăsim în prezent, Adonis s-a retras din ring, trăind liniștit alături de Bianca (Tessa Thompson) și fiica lor, Amara (Mila Davis-Kent). Viața lui pare perfectă, dar e limpede că trecutul încă îl bântuie.
Ce m-a cucerit cel mai mult la regia lui Michael B. Jordan este atenția la detaliu. Casa minimalistă a lui Adonis, lumina caldă, costumele elegante, toate transmit senzația unui om care încearcă să-și controleze haosul interior. Fiecare obiect, fiecare culoare spune ceva despre dorința de echilibru a personajului.
Mi-au plăcut mult și momentele intime din familie. Relația dintre Adonis și fiica lui, care comunică prin limbajul semnelor, e una dintre cele mai sincere din film. Mica actriță Mila Davis-Kent, surdă și ea în viața reală, are o naturalețe incredibilă. Fiecare scenă cu ea aduce o notă de autenticitate și tandrețe care contrabalansează perfect energia masculină a filmului.
Reîntâlnirea cu trecutul
Tensiunea reală apare atunci când Damian iese din închisoare și reapare în viața lui Adonis. Jonathan Majors, care îl interpretează, este absolut fenomenal. Rareori am văzut un antagonist atât de complex, nu e un rău tipic, ci un om rănit, obsedat de ideea că i s-a furat viața. Fiecare privire a lui e o amenințare mocnită.
Am simțit că între cei doi nu e doar o rivalitate sportivă, ci o confruntare între două versiuni ale aceluiași om, cel care a reușit și cel care a fost uitat. Scenele dintre ei, mai ales cea de la cină, sunt regizate cu o intensitate rară. Jordan știe exact când să tacă și să lase privirile să vorbească.
Bineînțeles, nu lipsește nici partea pe care o așteptăm cu toții, antrenamentele. Am zâmbit când l-am văzut pe Adonis trăgând un avion doar cu forța brațelor, un moment care combină absurdul și motivația într-un mod perfect „Rocky”. Montajele sunt spectaculoase, dar și inventive, aducând un suflu nou unei formule clasice.
Iar lupta finală dintre Adonis și Damian, filmată pe stadionul Dodgers din Los Angeles, e una dintre cele mai intense secvențe din întreaga serie. Michael B. Jordan folosește cadre înghețate, sunet distorsionat și o estetică aproape onirică pentru a transforma meciul într-un moment de introspecție. Am simțit că nu mai asist doar la o confruntare fizică, ci la o bătălie interioară, o eliberare de vinovăție și durere.
„Creed III” m-a făcut să înțeleg că Michael B. Jordan nu este doar un actor carismatic, ci și un regizor cu o viziune clară și curaj artistic. Filmul nu e doar despre box, este despre moștenire, prietenie, iertare și dorința de a te redefini.
de Mădălina Maftei
