M-am așteptat la un film siropos, cu apusuri perfecte și declarații lacrimogene, dar am primit exact opusul, un duel verbal continuu între Winona Ryder și Keanu Reeves, doi actori care par să se bucure enorm că pot face mișto de tot ce înseamnă romantism.
Filmul regizat și scris de Victor Levin, care poate fi văzut pe VOYO, este mai degrabă o autopsie a iubirii decât o poveste despre ea. Nimic nu e drăguț, nimic nu e tandru, dar totul e incredibil de amuzant.
Dragostea începe cu o ceartă în aeroport
Îi întâlnim pe Lindsay (Winona Ryder) și Frank (Keanu Reeves) într-un aeroport, așteptând un mic avion spre California, unde urmează să participe la o nuntă. Ei nu se plac din prima clipă. Ea îl acuză că s-a băgat în față, el o ironizează fără ezitare. În scurt timp, află că merg la aceeași nuntă, ea este fosta logodnică a mirelui, iar el este fratele vitreg al acestuia.
De aici începe un maraton de replici acide! Fiecare scenă e o confruntare de idei, un schimb de insulte inteligente și ironii care, în mod paradoxal, îi apropie. Mi-a plăcut enorm cum Levin folosește dialogul ca un instrument de caracterizare, în loc de gesturi romantice, primim cuvinte grele, cinice, dar pline de umor.
Un moment definitoriu pentru tonul filmului e atunci când Lindsay întreabă: „Ce-ar fi dacă adevărata destinație e să te îndrăgostești?”. Iar Frank răspunde sec: „Ce-ar fi dacă n-ai mai spune asta niciodată?”. În acel moment am știut că nu mă uit la o poveste de dragoste clasică, ci la o comedie amară despre doi oameni care nu mai cred în iubire, dar încă nu s-au împăcat cu ideea.
Pe măsură ce filmul avansează, mi-am dat seama că Lindsay și Frank nu sunt doar sarcastici. Sunt doi oameni răniți care se apără prin ironie! Amândoi își judecă semenii pentru a-și masca propriile neajunsuri. El lucrează pentru JD Power, acordând premii corporațiilor, ea le critică pentru lipsa de etică. Practic, trăiesc din a-i evalua pe ceilalți.
A fost fascinant să urmăresc cum, printre insulte și plângeri, se strecoară o formă ciudată de complicitate. Cei doi ajung să râdă împreună, dar niciodată cu ceilalți. Sunt doi străini care își găsesc echilibrul în comunul lor dispreț față de lume.
Filmul refuză orice gest convențional de romantism. Chiar și scena de sex, una dintre cele mai absurde și intenționat stângace pe care le-am văzut, subliniază cât de departe e „Destination Wedding” de orice clișeu hollywoodian. E o parodie a pasiunii, dar și o recunoaștere a faptului că vulnerabilitatea e, de fapt, ridicolă.
Comedie pentru cei care s-au săturat de iubirea perfectă
La final am realizat că „Destination Wedding” nu e deloc un film despre dragoste, ci despre oamenii care au obosit să creadă în ea. Mi s-a părut o formă de terapie prin sarcasm, o satiră amară și eliberatoare în același timp.
Winona Ryder și Keanu Reeves sunt fabuloși împreună. Chiar și atunci când personajele lor se urăsc, între ei există o chimie reală, o energie care face totul credibil. E imposibil să nu te regăsești, măcar un pic, în modul lor de a respinge tot ce e fals.
„Destination Wedding” e un film pentru cei care au fost la prea multe nunți, au ascultat prea multe jurăminte siropoase și au zâmbit din politețe. Pentru mine, a fost o plăcere vinovată, o comedie cinică, inteligentă și, paradoxal, mai sinceră despre dragoste decât multe povești romantice „perfecte”.
de Mădălina Maftei
