De Ionuț Stoica
Sezonul 2022/23 nu a fost doar o campanie bună pentru Lens. A fost insurgența clasei muncitoare împotriva „boierilor” din Paris. O epopee.
RC Lens și fotbalul de cărbune
Lens este un oraș de mineri. Aici, fotbalul nu e distracție, e identitate. E moștenire. E sânge și cărbune.
În 1906, câțiva liceeni au fondat clubul pe un teren numit „Place Verte”, purtând culorile verde și negru. Verdele ierbii și negrul prafului de mină. Dar legenda culorilor „sang et or” (sânge și aur) a apărut abia în 1924: roșu pentru sângele minerilor, aur pentru valoarea cărbunelui scos din pământ.
Stadionul „Bollaert-Delelis”, inaugurat în 1933, are 38.000 de locuri, într-un oraș de 35.000 de locuitori. Mai mulți oameni intră pe stadion decât locuiesc acolo! Asta spune multe despre Lens.
Lens a câștigat primul și singurul titlu în 1998, cu Daniel Leclercq, „înțeleptul cu părul aurit”. Apoi au urmat ani grei, pătați cu retrogradări, faliment, stadion gol și bani puțini.
În 2020, în plină pandemie, Lens revine în Ligue 1 cu un antrenor necunoscut, Franck Haise, fost jucător, fost observator, aproape ieșit din fotbal. În trei ani, Haise a reușit să construiască o echipă cum rar mai vezi: disciplinată, spectaculoasă, înrădăcinată în spiritul orașului.
RC Lens și aproape-revolta împotriva „boierilor” de la PSG
Când a început sezonul 2022/2023, nimeni nu vorbea despre Lens ca despre o candidată la titlu. PSG, cu Messi, Neymar, Mbappe și o armată de stele plătite din banii Qatarului, părea deja campioană înainte să se dea primul fluier.
Lens însă avea altceva: un oraș în spate, un antrenor lucid și o echipă care muncea ca într-o uzină. Brice Samba, venit din Championship, a devenit zidul din poartă. Seko Fofana, căpitanul, a fost inima echipei. Kevin Danso, Medina și Gradit au transformat apărarea într-un bloc de granit, iar belgianul Loïs Openda, cu 21 de goluri, a devenit arma mortală din față.
Lens a început sezonul cu pași atenți, dar siguri. Egalul de la Ajaccio nu anunța minunea. A urmat însă acel 4-1 cu Monaco, meci în care Openda a explodat, iar Franța a remarcat prima dată că băieții în roșu și galben nu erau doar un foc de paie.
Apoi au început victoriile în lanț. Bollaert devenise o fortăreață imposibil de cucerit. Până la finalul turului, Lens câștigase toate meciurile de acasă. Zece la rând. Tribunele fremătau, iar imnul „Les Corons” răsuna mai tare ca oricând.
Apogeul a venit în prima zi a anului 2023. Era 1 ianuarie, iar peste oraș s-a lăsat ceața. PSG, cu toate vedetele, a venit la Lens. Ce a urmat părea ireal. Lens – PSG 3-1. Openda a făcut ravagii. Messi a dispărut, Mbappe a fost blocat, Neymar era de negăsit. Bollaert devenise un vulcan. Minerii băteau boierii Parisului. Pentru prima dată după mulți ani, PSG nu mai părea invincibilă.
Primăvara a venit cu promisiuni și cu pericole. Lens a continuat să câștige, dar a apărut și presiunea. Orice pas greșit putea ruina visul. Prima fisură a apărut împotriva lui Nice, un 0-1 amar, chiar pe Bollaert. Apoi a urmat înfrângerea cu Lyon. Dar echipa s-a ridicat. A bătut din nou Monaco, a câștigat la Marseille, a rezistat cu inima în gât în derby-ul cu Lille.
Totul s-a jucat într-o seară de aprilie, la Paris. PSG i-a învins pe lensois cu 3-1, într-un meci în care Lens a jucat o repriză întreagă cu un om în minus. Acolo s-a rupt vraja. Acolo, titlul s-a dus spre capitală. Dar nu cu eleganță. Nu cu ușurință. A fost smuls din mâna lor. Lens a terminat campionatul cu 84 de puncte. PSG cu 85. Un punct. Atât a lipsit ca minerii să dea jos imperiul din Qatar.
