Filmări în trei țări
O provocare în realizarea filmului a fost filmarea în trei țări diferite: Olanda, Belgia și România. Teodora Ana Mihai spune într-un interviu pentru curatorial.ro că satul în care trăiesc protagoniștii a fost construit special pentru film, folosind efecte speciale, iar multe dintre interioarele „olandeze” au fost recreate în România de echipa condusă de scenografa Simona Pădurețu. „Mi-a plăcut acest amestec de lumi, pentru că oglindea chiar tema filmului: granițele care se estompează și diferențele care, totuși, persistă”, a povestit regizoarea.
Astfel, Teodora Ana Mihai a transformat filmările într-un adevărat puzzle, în care a fost necesar să construiască o lume fictivă, dar credibilă, care să reflecte diversitatea culturală din Europa.
Cel mai interesant aspect mi s-a părtu faptul că n-au filmat în muzeul Kunsthal din Rotterdam, acolo unde chiar s-a produs jaful din 2012, iar presupușii hoți erau români. Scenele cu picturile afișate pe perete din „Jaful secolului” s-au filmat în Muzeul Africii din Tervuren, Belgia.
În film, casa familiei protagoniștilor este plasată în Deltă, dar, din diverse motive, nu au filmat acolo. În primul rând, costurile ar fi fost mult prea mari, iar în al doilea rând, era o perioadă extrem de tensionată, cu drone care zburau aproape, după ce a început războiul în Ucraina. Teodora, îngrijorată pentru siguranța familiei sale, nu dorea să-și aducă copiii într-un astfel de loc. Astfel, echipa a recreat acea atmosferă de deltă pe lângă București.
O poveste personală despre migrație
Pentru Teodora, filmul a fost și o reflecție personală. Crescută în Belgia, ca fiică a unor părinți imigranți români, regizoarea înțelege din propria experiență realitatea migrației, cu toate fricile, conflictele interioare și dorința de integrare. De aceea, tema filmului despre „marginalizarea migranților” și despre "cetățenii de mâna a doua" este una care o atinge profund.
Teodora a afirmat că, în „Jaful secolului”, a dorit să aducă în fața publicului nu doar o poveste despre jaf, ci și o reflecție asupra valorii umane în contrast cu valoarea artei. Este o întrebare despre ce contează cu adevărat: un tablou sau viața unui copil, care crește fără părinți sau într-un mediu defavorizat?
Empatia, tema centrală a filmului
Un alt aspect important al viziunii regizoarei este empatia. „Jaful secolului” nu este un film despre eroi sau ticăloși, ci despre oameni prinși în circumstanțe dificile. Așa cum spune Teodora, filmul este un „exercițiu de empatie” care îndeamnă publicul să se pună în locul celor care sunt nevoiți să facă alegeri dificile, chiar ilegale, pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
Această abordare permite spectatorilor să înțeleagă nu doar acțiunile personajelor, dar și contextul lor social și emoțional, subliniind complexitatea situațiilor în care se află. În plus, regizoarea ne provoacă să reflectăm asupra felului în care societățile noastre evaluează valoarea unui om.
Un alt aspect important al procesului de realizare al filmului a fost raportarea la publicul român din Diaspora. Teodora Ana Mihai este de părere că filmul va rezona profund cu românii aflați în străinătate, dar și cu cei din România, pentru că abordează teme profunde, despre identitate și apartenență.
„Jaful secolului” nu este doar un film inspirat dintr-un caz real, ci o reflectare a frustrărilor și a visurilor migranților, o poveste despre contradicțiile cu care se confruntă aceștia.
Autor: Diana Oprea
Filmul poate fi vizionat, din 20 decembrie, pe VOYO!
