Rob Reiner, regizorul clasicelor „When Harry met Sally” și „The bucket list”, oferă o poveste care, chiar dacă nu reinventează genul, transmite o emoție sinceră despre familie, iertare și curajul de a iubi din nou.
Oren Little (Michael Douglas) este un agent imobiliar morocănos, care pare să fi renunțat la orice legătură cu lumea din jur. Totul se schimbă când fiul său, aflat într-un moment dificil, îi lasă în grijă pe nepoata Sarah (Sterling Jerins), o fetiță de nouă ani plină de energie și bunătate.
Alături de Leah (Diane Keaton), vecina sa sensibilă și visătoare, Oren descoperă că niciodată nu e prea târziu să te deschizi față de oameni și să înveți din nou ce înseamnă empatia.
Redescoperirea bucuriei de a trăi
Ceea ce m-a cucerit la acest film a fost felul în care arată transformarea lui Oren. De la un bărbat ursuz și singuratic, el ajunge treptat să se implice, să râdă, să se bucure și chiar să se îndrăgostească.
Michael Douglas joacă cu o eleganță care aduce finețe personajului, reușind să transmită un amestec de ironie și tandrețe. Diane Keaton, în rolul Leah, oferă un echilibru perfect, este caldă, vulnerabilă, dar și plină de viață. Împreună, cei doi formează un cuplu care, chiar dacă nu e tipic hollywoodian, emană o chimie sinceră și discretă.
Mi-a plăcut și povestea nepoatei, Sarah, care devine liantul dintre Oren și Leah. Relația dintre bunic și nepoată oferă unele dintre cele mai emoționante momente din film, pline de umor, afecțiune și învățăminte simple despre ce înseamnă să iubești fără a cere nimic în schimb.
Un film despre noi începuturi
„And so it goes” nu este o comedie care te face să râzi în hohote, ci una care te face să zâmbești sincer. Are o căldură aparte, tipică filmelor care vor să te facă să te gândești la familie, la prieteni și la faptul că viața poate fi frumoasă chiar și atunci când crezi că nu te mai așteaptă nimic bun.
Chiar dacă unele situații pot părea previzibile, mesajul rămâne puternic, nu există o vârstă limită pentru dragoste și iertare. Rob Reiner reușește să redea un ton cald, uman, iar coloana sonoră, decorurile luminoase și energia pozitivă a distribuției transformă filmul într-o experiență plăcută, ideală pentru o seară liniștită.
Am terminat filmul cu zâmbetul pe buze și cu senzația reconfortantă că nu e niciodată prea târziu pentru un nou început. „And so it goes” nu e doar o poveste de dragoste, este o lecție despre cum poți să-ți recâștigi inima atunci când credeai că ai pierdut-o pentru totdeauna.
de Mădălina Maftei
