Filmul m-a surprins plăcut prin modul direct în care își spune povestea și prin felul în care Sylvester Stallone reușește să dea greutate unui personaj aparent simplu.
Filmului nu-i trebuie efecte spectaculoase ca să te țină în poveste, iar asta chiar mi-a plăcut. Totul se concentrează pe personaje, fără să te obosească cu zgomot inuti. Simți că urmărești mai degrabă un anti-erou obosit de lume, decât un supererou construit la indigo.
Mi-a plăcut atmosfera orașului, ușor apăsătoare, dar credibilă, și modul în care personajele sunt ancorate în probleme reale. Deși filmul are acțiune, totul rămâne ușor de urmărit, fără exagerări care să rupă ritmul.
Stallone joacă într-un registru reținut, dar tocmai această simplitate îl face mai convingător. Te face să vrei să afli cine e cu adevărat și ce ascunde, fără să îți bage răspunsurile pe gât.
Un alt lucru care m-a impresionat este legătura dintre personajul interpretat de Sly și băiatul din film. Fără să dau spoilere, pot spune că relația lor aduce filmului căldură și autenticitate. Nu e o poveste tipic „inspiratională hollywoodiană”, ci mai degrabă despre cât de mult avem nevoie de modele, despre limitele oamenilor și despre faptul că trecutul nu dispare doar pentru că alegi să-l ignori.
Dacă ai chef de ceva simplu, solid și cu un Stallone care arată că încă știe să ducă un rol dificil fără să ridice tonul sau să pozeze în invincibil, merită să-i dai o șansă. Eu cred că vei ieși din el cu impresia că ai văzut o poveste onestă, bine jucată și, mai ales, surprinzător de umană.
Foto: Profimedia Images
