În centrul acțiunii este Ignác Semmelweis, un medic pasionat, dar impulsiv, care este caracterizat de o hotărâre de nezdruncinat. Vede un dușman invizibil în sala de nașteri a maternității de la Viena: febra puerperală, o boală care face ravagii printre mamele nou-născuților. Observă că, în secția condusă de moașe, rata mortalității e mult mai scăzută decât în rândul clinicii medicale, acesta fiind și semnalul care îl va conduce spre o descoperire revoluționară.
Pe de altă parte, îl avem pe Johann Klein, superiorul clinicii, un om conservator și autoritar, care nu doar că îi interzice lui Semmelweis să își continue cercetările, dar chiar trimite pe urmele lui o tânără moașă, Emma Hoffmann, să îl spioneze. La început, aceasta este rezervată și distantă, dar, pe măsură ce îl urmărește pe Semmelweis, începe să vadă latura fragilă, dar nobilă a doctorului care pare că pune viața celorlalți mai presus decât a lui. Relația lor evoluează din spionaj într-o iubire sinceră, departe de a fi una simplă și ușor de trecut cu vederea.
Un moment memorabil din film este scena în care Semmelweis și Emma intră pe furiș, noaptea, în casa prietenului lor, după ce acesta a suferit un accident în timpul unei autopsii. Asistăm nu doar la flirtul lor timid, ci și la o revelație științifică: Semmelweis realizează că, atunci când medicii nu se spală pe mâini după disecții, aduc bacterii din cadavre în sala de nașteri. Acea scenă reprezintă un punct de cotitură și momentul care stă la baza unei revelații.
Conflictul central al filmului este intens: Semmelweis se luptă nu doar cu moartea maternă, ci și cu opozanți puternici. Klein devine conștiința lui vie, dar și adversarul său – dacă teoria lui Ignác s-ar dovedi corectă, atunci doctorii din clinică ar fi părtași la moartea mamelor.
Regia este una perfect gândită: Lajos Koltai recreează atmosfera anilor 1800, cu holurile reci ale maternității, cu lumina palidă de lampă și costume care te duc într-o epocă ce era zguduită de temeri și de idei noi. Imaginea vizuală este foarte bogată: de la scenele de autopsie și până la momente liniștite între Semmelweis și Emma, când tăcerea spune mai mult decât cuvintele.
Un aspect care mi-a plăcut mult este cum filmul îți arată că descoperirea științifică nu e niciodată un act simplu sau izolat: e nevoie de dragoste, curaj, opoziție socială, de sacrificiu și de umilință.
De Andreea Buinoschi
