Poveștile celor două familii dau senzația autentică de Crăciun
Filmul ne duce într-un orășel din Massachusetts, unde Steve, personajul lui Matthew Broderick, trăiește pentru organizarea sărbătorilor. Este omul care vrea ca totul să fie „ca la carte”, iar Crăciunul îi oferă momentul în care simte că este important în comunitatea sa.
Când Buddy, interpretat savuros de Danny DeVito, se mută peste drum, dinamica se schimbă radical. Buddy vine cu energie, ambiție și cu un vis care m-a făcut să zâmbesc instant: vrea să-și lumineze casa atât de mult încât să fie văzută din spațiu. Asta declanșează o competiție comică, dar și emoționantă, între cei doi.
Un detaliu amuzant și impresionant din film este scena cursei de patinaj dintre Steve și Buddy. Matthew Broderick a trebuit să se antreneze câteva luni cu un patinator de viteză adevărat pentru a face scena credibilă, iar efortul său se simte pe ecran, mi-a plăcut să văd că actorii chiar au pus suflet pentru astfel de momente.
Pe mine m-a amuzat felul în care lucrurile scapă de sub control, dar și modul în care filmul folosește această rivalitate ca să vorbească, de fapt, despre insecurități, vârstă, familie și nevoia de recunoaștere. Da, sunt momente exagerate, uneori absurde, dar tocmai aceste exagerări mi-au adus zâmbete. Chiar și scenele cu efecte vizuale imperfecte au un farmec retro care nu m-a deranjat deloc.
Mai mult decât atât, poveștile celor două familii mi-au dat senzația autentică de Crăciun, cu tot cu haos, emoții, conflicte și împăcare. Însă ce m-a cucerit cel mai mult este felul în care joacă Danny DeVito!
Buddy e simpatic, energic și, în mod surprinzător, vulnerabil. Fiecare scenă în care încearcă să-și facă loc în comunitate m-a făcut să empatizez cu el. Mi-a plăcut enorm și relația lui cu Tia, interpretată de Kristin Chenoweth. Este caldă, credibilă și oferă filmului o doză de umanitate care m-a surprins.
La fel, prietenia dintre Tia și Kelly (Kristin Davis) mi s-a părut un punct forte. Are naturalețe, are dinamica aceea relaxată de vecine care se înțeleg fără prea multe explicații, iar scenele lor aduc un echilibru necesar într-o poveste dominată de egourile masculine.
Deși personajul lui Steve poate părea uneori rigid, eu am privit această rigiditate ca pe un artificiu comic al epocii. În loc să mă deranjeze, am preferat să o decodez prin prisma vremii în care filmul a fost făcut, anul 2006, și să mă bucur de contrastul pe care îl creează cu exuberanța lui Buddy.
Ce spune Danny DeVito despre rolul lui din „Deck the Halls” („Crăciun cu scântei”)
De fiecare dată când are ocazia, Danny DeVito povestește cu entuziasm despre personajul său, Buddy Hall, din comedia de Crăciun „Deck the Halls”. Actorul mărturisește că l-a atras complexitatea și evoluția personajului: un bărbat muncitor, care a încercat diverse joburi de vânzări și se bucură de o viață liniștită alături de familie, dar care nu a avut niciodată „cele 15 minute de faimă” despre care vorbea Andy Warhol.
„Buddy are visele lui, este simpatic și este o poveste de succes pe care copiii o apreciază”, explică DeVito.
Danny DeVito povestește cum personajul său decide să transforme casa într-un spectacol de lumini impresionant, ceea ce deranjează ordinea vecinului, dar atrage atenția comunității. „Îmi place să invadez puțin spațiul altora și asta îl enervează foarte tare”, spune actorul cu umor.
Pentru actor, alegerea filmelor nu urmărește neapărat succesul comercial, ci mai degrabă plăcerea personală: „Îmi place „Deck the Halls” pentru că este un film pur pentru familie, distractiv pentru toți. Este o experiență plăcută pentru copii și adulți”, afirmă el.
Să joace alături de Matthew Broderick a fost, în opinia lui Danny DeVito, un lucru extrem de natural: „Am avut o chimie imediată, am jucat ca un cuplu ciudat și ne-am potrivit de la prima întâlnire”.
Comedie reușită de sezon
Poate că „Deck the Halls” („Crăciun cu scântei”) nu este o capodoperă și nu intră în topul absolut al filmelor de Crăciun, dar pentru mine a fost o experiență surprinzător de plăcută. M-am trezit râzând mai des decât mă așteptam, m-am bucurat de energia actorilor, iar mesajul despre nevoia de a fi văzut și apreciat m-a atins într-un mod neașteptat.
În final, pentru mine, filmul este exact genul de comedie festivă imperfectă, dar sinceră, care îți încălzește seara și îți amintește că uneori luminile, zgomotul și chiar micile rivalități fac parte din farmecul Crăciunului. Perfect pentru o seară liniștită de decembrie.
de Mădălina Maftei
