Ce m-a prins de la început a fost tonul filmului. Povestea în sine pare inițial una clasică: Nels Coxman, un tată și simplu conducător de plug de zăpadă într-un orășel din Colorado, își pierde fiul în urma unei crime mascate ca supradoză. Dorința lui de răzbunare îl împinge într-o confruntare directă cu cartelul local, condus de Viking. Până aici, totul sună clasic Liam Neeson.
Dar filmul schimbă brusc direcția, folosind fiecare moment tensionat ca pretext pentru a introduce umor vizual, ironii bine dozate și o serie de situații atât de absurde, încât nu aveam cum să nu râd. Fiecare eliminare este marcată de un titlu pe ecran, iar această tehnică devine un running gag excelent, presărând întreg filmul cu un umor negru de manual.
Am recunoscut rapid că mă uit la un film care își permite să râdă de propriile clișee, iar această libertate îl transformă într-o experiență savuroasă. Un alt aspect care mi-a plăcut enorm este modul în care filmul reușește să găsească un balans între acțiunea dură și comedia asumată.
Scenariul se joacă intenționat cu ideea unui om obișnuit care ajunge să curețe orașul de traficanți, aruncând cadavre în râuri cu o naturalețe aproape caricaturală. Această exagerare, în loc să deranjeze, dă un ritm comic constant.
Chiar dacă există câteva slăbiciuni, în special rolul aproape inutil al Laurei Dern, care dispare inexplicabil din poveste, filmul nu pierde niciodată direcția. Chiar și minusurile sunt înghițite rapid de tonul relaxat, jucăuș, care menține povestea într-o zonă de entertainment pur.
Pot spune că acesta este unul dintre cele mai proaspete și jucăușe proiecte în care l-am văzut implicat în ultimii ani pe Liam Neeson. Pentru mine, „Cold pursuit” („Ucide-i cu sânge rece”) reușește exact acolo unde multe alte thrillere de acțiune eșuează: inovează fără să pară forțat. Este un remake care își cunoaște rădăcinile, dar își permite să se distanțeze de ele prin ton, ritm și umor.
M-am bucurat să văd cum filmul își asumă absurdul în fiecare scenă, cum îi lasă pe actori să se distreze cu personajele lor și cum ridică întregul concept de răzbunare la rang de farsă neagră. Rezultatul final este un thriller amuzant, violent și inteligent, un amestec rar întâlnit, dar extrem de reușit.
Ce spun criticii despre „Ucide-i cu sânge rece”
„Cold Pursuit” a primit recenzii mixte din partea criticilor internaționali, fiind apreciat pentru anumite elemente, dar criticat pentru altele. Mulți au remarcat combinația între acțiune, umor negru și ton de revanșă, care oferă filmului o atmosferă diferită față de alte thrillere clasice cu Liam Neeson.
Criticii au apreciat interpretarea lui Liam Neeson și ritmul mai matur al poveștii, precum și încercarea regizorului Hans Petter Moland de a introduce accente de satiră și ironie, ceea ce face filmul mai original decât remake-urile tipice ale genului.
Pe de altă parte, numeroși critici au menționat că narativul este uneori fragmentar, cu scene care par mai degrabă episoade separate decât o poveste coerentă. Umorul negru nu funcționează pentru toată lumea, fiind perceput de unii ca forțat sau nepotrivit în contextul violenței prezentate.
De asemenea, personajele secundare sunt slab conturate, iar rolurile feminine primesc puțină atenție, ceea ce reduce impactul emoțional al filmului. Filmul poate fi apreciat de cei care caută o combinație de acțiune și satiră sumbră, însă nu satisface pe deplin așteptările celor care preferă thrillerele clasice, liniare și concentrate pe tensiune.
„Cold Pursuit” („Ucide-i cu sânge rece”) este văzut ca un thriller cu ambiții de comedie neagră, care reușește să iasă din convențiile genului prin tonul său original și interpretarea lui Liam Neeson, dar pierde din coerență și consistență narativă.
de Mădălina Maftei
