Povestea îl urmărește pe Kris Chaney, un fost deținut recent eliberat, care pornește într-o misiune extrem de riscantă: o răpește pe Elisa, fiica unui gangster periculos, Vicente. Planul său este însă complicat rapid de apariția lui El Corvo, un asasin psihopat aflat într-o vendetă sângeroasă împotriva familiei lui Vicente.
Din acest punct, filmul se transformă într-o cursă contra cronometru, presărată cu violență, tensiune și surprize. Ce mi-a plăcut încă de la început este faptul că „Diablo” nu se mulțumește să fie doar o înșiruire de bătăi spectaculoase. Filmul are ritm, dar își face timp să construiască relații, motivații și conflicte care dau greutate fiecărei confruntări.
Scott Adkins este excelent în rolul lui Kris, un personaj aflat la capătul puterilor, măcinat de pierderi și condus de o dorință aproape disperată de dreptate. Am simțit că actorul aduce în filmul de pe VOYO mai multă profunzime emoțională decât în multe dintre rolurile sale anterioare, iar acest lucru face diferența. Kris nu este un erou invincibil, ci un om rănit, care ia decizii grele și plătește pentru ele.
Chiar dacă accentul american îi mai joacă feste pe alocuri, acest detaliu devine rapid irelevant atunci când începe acțiunea. Acolo, Scott Adkins este în elementul său. Loviturile sunt puternice, coregrafia este clară, iar designul de sunet amplifică fiecare impact. Luptele par reale, dureroase și credibile, exact așa cum ar trebui să fie într-un film de acest tip.
Interacțiunile sale cu Elisa, interpretată de Alanna De La Rossa, adaugă o notă de umanitate poveștii. Dinamica dintre cei doi funcționează surprinzător de bine, alternând între tensiune, umor și momente de empatie. Chiar și atunci când personajul Elisei poate deveni ușor iritant, relația lor rămâne una care te ține conectat la film.
Un antagonist memorabil
Dacă Scott Adkins este motorul emoțional al filmului, Marko Zaror este fără îndoială punctul său culminant. El Corvo este genul de antagonist care te neliniștește de la prima apariție. Inspirat vizibil de personaje iconice precum Anton Chigurh din „No Country for Old Men”, Corvo emană o amenințare constantă, rece și imprevizibilă.
Fiecare intrare a sa într-o scenă vine cu promisiunea violenței, iar filmul nu se sfiește să livreze exact asta. Aspectul său, cu mâna-cârlig și ochelarii care amintesc de un profesor sinistru, îl transformă într-un veritabil „Bond villain”, iar Zaror savurează fiecare secundă pe ecran. Sincer, aș putea urmări fără probleme un film întreg centrat doar pe acest personaj.
Confruntarea dintre Corvo și Kris este un adevărat spectacol. Se simte clar că avem de-a face cu doi profesioniști ai genului, aflați la apogeul formei lor. Energia, intensitatea și precizia acestor scene de luptă sunt printre cele mai bune din film și rămân mult timp în memorie.
Regizorul Ernesto Díaz Espinoza știe exact cum să scoată maximum dintr-un buget limitat. Folosirea dronelor și a cadrelor dinamice ridică semnificativ nivelul vizual al filmului, iar secvențele de acțiune arată surprinzător de bine. Diablo are acel luciu de producție independentă, dar într-un sens pozitiv, care îi oferă personalitate.
Este adevărat că există și momente mai stângace, fie în jocul actoricesc secundar, fie în unele tranziții narative. Totuși, aceste imperfecțiuni nu sunt niciodată suficiente încât să mă scoată din film. Dimpotrivă, ele par parte din farmecul unei producții care încearcă mult și, în mare parte, reușește.
Într-un interviu pe care l-a oferit în presa din străinătate, Scott Adkins a precizat că a băut foarte multe energizante la filmări, pentru ca totul să iasă cum trebuie și să fie mereu activ.
„Stăteam împreună pe platoul de la „John Wick 4” și am venit cu povestea, apoi l-am implicat pe Ernesto, regizorul, care a lucrat mereu cu Marko în Chile. Inițial ne gândeam să filmăm în Chile și îl știam pe Matt Sansom, scenaristul, așa că am avut câteva conversații pe Zoom, noi patru, iar apoi Matt a preluat ideea, a scris scenariul și a dus-o mai departe decât am fi putut noi.
A făcut o treabă grozavă, iar apoi am putut duce scenariul la managerul meu, Craig Baumgarten, care este și producător, și am descoperit că îl puteam face cel mai eficient ca buget în Columbia, așa că acolo am mers. Marko are o băutură energizantă și m-a îndopat cu ea, iar eu eram: „Wow, hai să-i dăm drumul”! Așa că recomand să puneți mâna pe niște energizante”, a afirmat actorul.
de Mădălina Maftei
