Lungmetrajul regizat de James Marsh aduce împreună câteva nume legendare ale cinematografiei britanice și spune povestea unor infractori ajunși la vârsta pensionării care decid să mai dea o lovitură spectaculoasă. Experiența vizionării mi s-a părut diferită față de thrillerele clasice, mai puțin explozivă, dar surprinzător de caldă și melancolică.
Pe parcursul filmului de pe VOYO am simțit constant că nu asist doar la un jaf, ci la o reflecție asupra timpului, prieteniei și regretelor. Ritmul este deliberat mai domol, iar accentul cade mai mult pe personaje decât pe acțiune, lucru care mi s-a părut potrivit având în vedere vârsta și trecutul lor.
Distribuție legendară
Pentru mine, punctul forte al filmului rămâne distribuția. Michael Caine conduce povestea în rolul lui Brian, un fost infractor care promisese soției că va abandona definitiv viața ilegală. Când apare oportunitatea unui jaf estimat la peste 200 de milioane de lire sterline, îl văd cum oscilează între promisiunea făcută și tentația unei ultime aventuri.
Alături de el, Jim Broadbent, Michael Gambon, Tom Courtenay și Ray Winstone formează o echipă pestriță, dar extrem de carismatică. Relațiile dintre personaje mi s-au părut pline de nuanțe: rivalități vechi, ironii prietenești și o camaraderie care trădează decenii petrecute împreună. Chiar și momentele tensionate au o notă de umor subtil în „King of thieves” („Regele hoților”).
Flashback-urile mi-au atras atenția în mod special. Filmul de pe VOYO recurge la imagini inspirate din rolurile mai vechi ale actorilor, sugerând trecutul violent al personajelor. Am perceput această alegere ca pe un omagiu discret adus carierelor lor și, în același timp, ca o modalitate de a sublinia contrastul dintre energia de altădată și realitatea prezentului.
Vizual am simțit puternic atmosfera londoneză rece și ploioasă. Operatorul Danny Cohen conturează un oraș sobru, modern, care contrastează cu imaginile retro din secvențele de amintire. Această alternanță mi-a dat impresia că personajele sunt prinse între trecut și prezent, fără a aparține complet niciunuia.
Montajul din timpul jafului mi s-a părut ingenios. Deși personajele nu mai au agilitatea din tinerețe, ritmul este menținut prin alternarea perspectivelor, unii supraveghează, alții sparg seiful, iar poliția începe să adune indicii. Tehnologia modernă, camerele de supraveghere și investigațiile poliției creează o tensiune discretă, dar constantă.
Ceea ce m-a surprins cel mai mult la „King of thieves” („Regele hoților”) a fost tonul general al filmului. Deși vorbim despre un jaf major, atmosfera nu este apăsătoare. Am avut adesea senzația că personajele caută mai degrabă emoția trecutului decât câștigul financiar. Această abordare face filmul mai uman, dar reduce din adrenalina specifică genului.
La final, impresia mea este că „King of thieves” („Regele hoților”) nu se remarcă prin acțiune intensă, ci prin farmecul actorilor și reflecția asupra îmbătrânirii. Chiar dacă are unele imperfecțiuni de ritm și nu atinge energia filmelor clasice de jaf din anii ’60, mi s-a părut o experiență plăcută. Mai ales pentru că demonstrează că o generație de actori legendari poate rămâne relevantă într-un gen asociat, de obicei, cu tinerețea.
Michael Caine a vorbit în interviuri despre povestea din film, dar și despre personajul pe care îl joacă, afirmând că a încercat să afle cât mai multe despre jaf.
„Este un film despre bătrânețe, nu despre jaf. Este despre o gașcă de oameni în vârstă. Erau niște indivizi destul de duri, dar aveau și ceva amuzant. Am cunoscut destui oameni de genul acesta, chiar și printre rudele mele. Am încercat să mă întâlnesc cu personajul real, dar poliția nu mi-a permis”, a spus în trecut actorul Michael Caine.
de Mădălina Maftei
