De această dată, lucrurile nu mai urmează tiparul clasic al francizei. Dacă în primul film fiica lui Bryan Mills era răpită, iar în al doilea el devenea ținta, acum povestea capătă o turnură diferită.
Moartea fostei sale soții, Lenny, îl transformă pe Bryan în principalul suspect. În loc să fugă sau să se predea, el reacționează exact așa cum îl știm, lovește primul și pune întrebările mai târziu.
Mi-a plăcut această schimbare de perspectivă. Nu mai asistăm doar la o cursă contra cronometru pentru salvarea cuiva drag, ci la o încercare disperată de a demonstra nevinovăția unui om vânat de poliție. Tensiunea vine nu doar din confruntări fizice, ci și din presiunea constantă a acuzațiilor care planează asupra lui.
Doză neașteptată de mister
Revenirea lui Liam Neeson în rolul lui Bryan Mills este la fel de solidă ca întotdeauna. El reușește să combine fragilitatea unui tată îndurerat cu eficiența aproape mecanică a unui fost agent cu un set foarte particular de abilități. Maggie Grace și Famke Janssen reintră firesc în pielea personajelor lor, oferind continuitate unei povești deja bine cunoscute publicului.
O surpriză plăcută pentru mine a fost prestația lui Forest Whitaker în rolul inspectorului Dotzler. Deși personajul nu este dezvoltat în profunzime, are câteva ticuri și momente care îl scot din tiparul clasic al polițistului aflat pe urmele protagonistului. Nu este doar „omul legii” care aleargă după erou, ci o prezență care adaugă un plus de culoare investigației.
Un alt aspect care m-a încântat a fost apariția extinsă, chiar dacă încă insuficientă, a camarazilor lui Bryan, interpretați de Leland Orser, Jon Gries și Jonny Weston. Din punctul meu de vedere, acești trei merită propriul lor film: au carismă, umor și o energie care ar putea susține fără probleme un spin-off dedicat.
Dincolo de confruntările fizice, filmul de pe VOYO m-a surprins prin porțiunile în care acțiunea încetinește. Există secvențe întregi în care nu se trage niciun foc de armă și nu se rupe niciun os, iar povestea respiră prin investigație și suspans. Misterul este construit cu suficiente răsturnări de situație încât să mă țină atent până aproape de final.
Per ansamblu, am simțit că „Taken 3: Teroare în L.A.” își face datoria. Este peste al doilea capitol și oferă o încheiere satisfăcătoare trilogiei. Nu reinventează genul thrillerelor de răzbunare, dar nici nu își propune asta. Pentru mine, a fost o experiență plăcută, cu destule momente intense cât să mă țină implicată.
Performanțele din box office
Dincolo de impresiile mele personale, cifrele confirmă că „Taken 3: Teroare în L.A.” a avut un impact puternic în cinematografe. Filmul a încasat 89,3 milioane de dolari în America de Nord și 236,5 milioane de dolari pe alte piețe, ajungând la un total global de 326,4 milioane de dolari.
Totul în condițiile unui buget estimat la 48 de milioane de dolari, ceea ce transformă producția într-un succes financiar clar.
Pentru rolul pe care l-a avut în „Taken 3: Teroare în L.A.”, Liam Neeson ar fi primit un salariu de 20 de milioane de dolari, potrivit presei din SUA, cu 5 milioane de dolari mai mult decât primise pentru a-i da viață lui Bryan Mills în filmul anterior.
de Mădălina Maftei
