Câteva secvențe au fost suficiente ca lumea să creadă că e un nou film cu Gosling. Doar că nu e.
După ce am dat play filmului, la câteva minute mi-a picat fisa. Actorul principal este James Clayton, care este și regizorul filmului și care ar putea lejer să treacă drept sosia celui care ne-a frânt inimile în „The Notebook”.
Și aici vine partea interesantă. Deși nu e Ryan Gosling, Clayton chiar reușește să ducă filmul în spate mai bine decât m-aș fi așteptat. Are acel aer de personaj dur, tăcut, prins într-o situație complicată, și funcționează surprinzător de bine în contextul unui film de acțiune de buget mediu.
Povestea e simplă: un jaf care nu merge conform planului, un partener răpit și o cursă contra cronometru într-o lume plină de criminali, trădări și decizii rapide. Nu e genul de film în care stai să analizezi fiecare detaliu, e genul în care intri direct în acțiune și rămâi acolo până la final. Și eu am rămas 88 de minute.
„Iute la mânie” nu a rupt topurile. Notele de pe site-urile de specialitate sunt, în general, modeste, ceea ce nu e surprinzător pentru un film de genul ăsta și cu un budget mediu. Dar aici e partea pe care o spun mereu: nu toate filmele trebuie să fie capodopere ca să fie plăcute. Unele sunt făcute pur și simplu pentru entertainment.
După ce am trecut peste „dezamăgirea” că nu e Ryan Gosling, am rămas cu un film care m-a ținut lipită de ecran timp de 88 de minute, fără să simt că mă plictisesc. Și până la urmă, asta contează cel mai mult.
Așa că, dacă ai văzut și tu trailerul și ai avut aceeași reacție ca mine, nu ești singurul. Dar chiar și fără Gosling, filmul merită o șansă. „Iute la mânie” e disponibil pe VOYO!
