M-am bucurat să o revăd pe Mischa Barton în rolul Mirandei, un personaj care continuă să emane eleganță, inteligență și încredere. De data aceasta, Miranda se află în vacanță în Egipt, iar decorul exotic oferă filmului un aer aparte.
Încă din primele minute, atmosfera misterioasă se instalează rapid, iar povestea pornește de la o crimă petrecută în umbră, urmată de o alta care devine subiectul principal al investigației.
Mi-a plăcut din nou modul în care filmul surprinde dificultățile cu care se confruntă Miranda ca femeie independentă în anul 1935. Obstacolele și prejudecățile vremii nu fac decât să îi evidențieze curajul și determinarea, iar acest aspect rămâne unul dintre cele mai interesante elemente ale seriei.
În plus, fundalul politic are potențial și adaugă profunzime poveștii. Acțiunea se petrece într-o perioadă tensionată, în Orientul Mijlociu, cu Adolf Hitler deja la putere în Germania, iar ascensiunea nazismului începe să influențeze relațiile internaționale.
Mi s-a părut interesant cum aceste elemente sunt integrate, chiar dacă aș fi vrut să fie dezvoltate mai mult. Totuși, am simțit că filmul pierde din ritm pe parcurs. Multe dintre personajele secundare nu reușesc să iasă în evidență, iar unele par introduse fără o motivație clară.
În prima parte, investigația stagnează destul de mult, cu multe discuții repetitive și puține indicii concrete. Finalul aduce numeroase răsturnări de situație și explicații elaborate, iar Miranda are parte de un monolog amplu în care dezvăluie întreaga schemă.
Deși unele revelații sunt interesante, am avut impresia că anumite piese importante ale puzzle-ului apar prea târziu sau sunt rezolvate în afara ecranului. Per total, eu încă văd potențial în această serie!
Îmi place ideea unei detectiviste carismatice care rezolvă crime într-un decor de epocă, iar Miranda Green merită cu siguranță mai multe aventuri.
Iar actorul Mido Hamada a descris filmul într-un interviu ca fiind unul despre „trădare, politică și secrete îngropate între zidurile ambasadei”.
de Mădălina Maftei
