Deși la prima vedere pare doar o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri, eu am simțit că filmul merge un pic mai departe, vorbește despre limitele pe care ni le impunem într-o relație și despre felul în care trecutul cuiva poate afecta prezentul. Hardin, de exemplu, este un personaj care mi-a stârnit sentimente contradictorii, uneori îl înțelegeam, alteori mă enerva la maximum. Dar asta îl face credibil, „nu e nici eroul perfect, nici „băiatul rău” tipic, ci o combinație realistă între cele două.
Tessa, în schimb, mi-a părut mai matură în acest film decât în primul. O vedem cum încearcă să-și găsească drumul, să se concentreze pe carieră și pe cine este ea ca persoană, nu doar ca jumătate dintr-un cuplu. Aici am rezonat foarte mult, pentru că mi se pare că filmul arată bine dilema tinerilor care încearcă să se descopere și, în același timp, să păstreze o relație.
Mi-a plăcut și faptul că ritmul filmului alternează între scene calme, aproape romantice, și momente tensionate, unde simți că totul se poate prăbuși într-o clipă. Da, e drama pe alocuri, dar tocmai asta îl face captivant, parcă nu vrei să pierzi niciun detaliu.
Un lucru pe care l-am apreciat a fost coloana sonoră. Muzica se potrivește perfect cu atmosfera și amplifică emoțiile personajelor. De câteva ori m-am trezit atentă mai mult la muzică decât la dialoguri, dar în sensul bun, pentru că împreună creează un vibe autentic.
Pe scurt, „După ce ne-am certat” nu e doar despre „certuri și împăcări”, ci și despre maturizare, răni emoționale și dorința de a fi iubit chiar și cu defecte. E genul de film care, dacă îl privești cu mintea deschisă, îți lasă întrebări despre cum definim o relație sănătoasă și cât de mult suntem dispuși să acceptăm din partea celuilalt.
Dacă ai chef de o poveste intensă, cu momente în care probabil te vei enerva și altele în care te vei topi, eu zic să îi dai play pe VOYO. Eu am rămas cu un mix de emoții, și exact asta îl face memorabil.
de Mădălina Maftei
