Annie aduce în prim-plan o poveste clasică, dar actualizată, despre o fetiță orfană care continuă să aibă o inimă mare și să se lase ghidată doar de curaj. Aceasta îl are aproape pe Guy, persoana care încearcă să aducă în viața ei un strop de normalitate și de căldură.
Ce m-a surprins plăcut, dar și cel mai mult, a fost interpretarea Quvenzhané Wallis, care îi dă viață Annei cu o naturalețe ieșită din comun și cu un entuziasm molipsitor. Personajul ei este înconjurat de un grup de copii talentați, fiecare având în spate propria poveste, iar momentele muzicale sunt bine realizate, cu o combinație de cântece clasice și melodii noi.
Pe lângă partea de divertisment, filmul transmite mesaje importante despre familie, speranță și perseverență. Chiar dacă este o comedie muzicală destinată în primul rând publicului tânăr, Annie reușește să ajungă și în sufletele celor mai mari, oferind lecții de viață de care, poate, nici ei nu știau că au nevoie.
Unul dintre momentele mele preferate din film este scena în care Annie și Will Stacks zboară cu elicopterul deasupra orașului New York. Nu doar că secvența este spectaculoasă din punct de vedere vizual, dar reușește să marcheze și un punct important în relația dintre cei doi – o trecere subtilă de la formalitate la o legătură autentică și plină de emoție, două dintre cele mai importante lucruri de care Annie, copilul din centrul de plasament, are nevoie.
O altă scenă memorabilă este cea de la petrecerea extravagantă organizată în casa lui Stacks, unde Annie cântă și dansează alături de ceilalți copii. Chiar dacă pare un moment banal, Annie reușește să se apropie, cu ajutorul muzicii, de ceilalți copii și să creeze legături atât de necesare unui copil încercat de viață.
„Annie” nu este doar o reinterpretare modernă a unui clasic, ci este și o celebrare a copilăriei și a ideii că familia nu este întotdeauna despre legăturile de sânge, ci despre persoanele care aleg să fie alături de tine, indiferent de ceea ce se întâmplă.
De Andreea Buinoschi
