De la început am simțit că revenirea familiei Drago în poveste putea fi un risc. „Rocky IV” a rămas în memoria mea ca unul dintre cele mai exagerate filme ale seriei, iar ideea de a relua acel fir după atâția ani părea forțată. Totuși, modul în care regizorul Steven Caple Jr. a construit tensiunea m-a convins.
Ivan Drago, pe care îl țineam minte ca pe un fel de mașină de luptă rece și nemiloasă, apare acum transformat, un bărbat marcat de eșec, care își împinge fiul pe același drum pentru a-și recâștiga onoarea.
Am simțit că nu e doar o confruntare între Adonis Creed și Viktor Drago, ci și o bătălie între două generații, două moșteniri și două feluri de a trăi cu rănile trecutului. Ca spectatoare, m-am surprins oscilând între empatie și tensiune, între dorința de revanșă și nevoia de reconciliere.
Emoțiile care m-au prins
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că filmul nu m-a ținut captivă doar prin lupte. Michael B. Jordan reușește să aducă o vulnerabilitate care mi-a dat senzația că privesc un om, nu doar un campion. Relația lui cu Bianca, interpretată de Tessa Thompson, mi s-a părut una dintre cele mai autentice povești de dragoste dintr-un film sportiv.
M-am regăsit în felul în care filmul arată greutatea alegerilor de viață, mai ales atunci când familia și cariera intră în conflict direct. Chiar și Rocky, deși mai retras față de primul „Creed”, mi-a transmis emoția aceea de mentor tăcut, un om care înțelege ce înseamnă sacrificiul. Întâlnirile tensionate dintre el și Adonis m-au făcut să realizez că, dincolo de box, filmul vorbește despre cum îți gestionezi relațiile cu cei care te formează.
Nu pot să nu vorbesc și despre partea vizuală. Scenele de antrenament din deșert, cadrele cu transpirația și praful care se ridică, luptele filmate cu atenție la fiecare detaliu, toate m-au făcut să simt că sunt acolo, în ring, cu Adonis.
Am trăit fiecare lovitură, fiecare cădere, fiecare ridicare. Da, am intuit cum se va încheia confruntarea finală, dar asta nu m-a împiedicat să stau cu pumnii strânși pe durata meciului.
Și totuși, ce m-a impresionat cel mai tare a fost echilibrul dintre spectacol și emoție. „Creed II” m-a făcut să cred că boxul e doar o scenă pe care se joacă, de fapt, drama vieții.
Spectacolul m-a ținut cu pumnii strânși
„Creed II” nu e filmul care reinventează franciza, dar e filmul care m-a convins că povestea lui Adonis Creed merită spusă mai departe. Am rămas cu impresia că am asistat pe VOYO nu doar la o luptă de box, ci la o luptă interioară, la o confruntare cu trecutul și la o victorie care contează mai mult decât centura de campion.
Pentru mine, „Creed II” nu e doar o continuare reușită, ci o confirmare că franciza „Rocky” încă are forța să ridice publicul în picioare, emoțional și cinematografic.
de Mădălina Maftei
