Știm deja despre serialul „Cei trimiși” că este un thriller polițist cu elemente paranormale. Ce te-a inspirat să combini aceste stiluri și cum crezi că va fi perceput de oamenii de acasă?
„Cei trimiși” este un crime paranormal - folosesc intenționat acest termen în linia limbajului anglo-saxon — pentru că reprezintă o adevărată premieră în România. Nu a mai existat niciun serial care să abordeze acest gen, iar dacă ne uităm chiar și la zona cinematografică în ansamblu, nici filme care să îmbine proceduralul polițist cu misterul paranormal nu am avut. Este o încercare nouă, necesară. Publicul român a fost mereu atras de mister, de puzzle-ul inteligent al serialelor internaționale bine construite. Elementul paranormal trezește curiozitate, dar în același timp avem nevoie și de ancorare în concret - de aceea am integrat componenta criminalistică, o brigadă specială care investighează aceste cazuri. Dar acesta este doar nivelul de suprafață. În spate există o intrigă stratificată ca o ceapă: cu fiecare episod dai la o parte o nouă foaie și intri mai adânc în univers. Este o țesătură complexă și frumos construită, iar eu cred sincer că publicul va percepe serialul ca pe una dintre cele mai ambițioase și bine realizate producții românești. Sper să devină, în timp, un serial cult — în sensul american al cuvântului și, de ce nu, să devină internațional.
Poți să ne spui, fără spoilere, care este conflictul central al serialului și ce anume îl face cu adevărat diferit față de alte producţii românești?
Fără să intru în spoilere, totul pornește de la o crimă cu elemente neobișnuite, care declanșează o investigație complexă. Pe măsură ce echipa avansează, cazul scoate la iveală revelații personale pentru anchetatori și, simultan, o revelație mult mai amplă despre posibila sursă a acestor fenomene stranii. Diferența majoră constă în felul în care îmbinăm proceduralul polițist, ancorat în real, cu misterul paranormal, într-o arhitectură narativă densă, stratificată, care nu se dezvăluie niciodată deodată. Este un tip de storytelling rar întâlnit în producțiile românești.
Cum ai ales actorii care vor face parte din „Cei trimiși”? Ce căutai într-un actor atunci când ai făcut casting-ul?
Procesul de casting a fost, ca la orice producție serioasă, lung și riguros. Scriitura îți dă primele repere: tipologia, profilul psihologic, energia personajelor. Dar dincolo de asta, cauți profunzime, chipuri care funcționează cinematografic într-un serial de streaming, compatibilitate tipologică și, foarte important, chimie între actori. Castingul a durat câteva luni, dar cred că asta ne-a permis să găsim formula ideală. Actorii sunt ingredientele principale ale oricărei rețete. Dacă ei nu funcționează, sau nu funcționează împreună, nu ai ce să repari regizoral. Pot să spun cu mâna pe inimă că distribuția din „Cei trimiși” este una dintre cele mai omogene, profesioniste și echilibrate cu care am lucrat.
Având în vedere că e un serial cu elemente paranormale, ce fel de provocări tehnice și artistice a implicat producția. Spune-mi câte ceva despre decoruri și efecte speciale, te rog.
Provocările au fost numeroase și importante. În primul rând, timpul. Am lucrat într-o perioadă mult mai scurtă decât ar fi avut la dispoziție o producție americană similară, probabil de cinci-șase ori mai lungă, cu un buget incomparabil. Dar în mediul în care lucrăm noi, cred în deviza „talent beats money”. Lucrând cu oameni deja omogenizați din proiectele anterioare — Directorul de imagine Zoran Simulov, coordonatorul de VFX Vasile Alboiu, Delia Mihai (producător) — am găsit soluții ingenioase pentru fiecare obstacol. Serialul are multe secvențe care au necesitat efecte speciale complexe. Din punctul acesta de vedere, cred că reprezintă o premieră pentru televiziunea românească. De altfel, și la „Tătuțu” sau „Clanul” am împins tehnologia la maximum, dar aici am dus lucrurile într-o zonă și mai ambițioasă.
Unde s-au filmat principalele scene ale serialului? Ai ales locații reale sau seturi construite special?
Am filmat atât în locații reale, cât și în seturi special construite. Principalul set construit a fost secția de poliție, amenajată în Buftea. În rest, pentru majoritatea scenelor, am căutat autenticitatea pe care ți-o oferă doar locațiile reale. Un set construit poate duce uneori spre artificialitate, iar noi nu ne-am dorit asta, mai ales într-un serial care, deși are elemente paranormale, trebuie să permită spectatorului să se identifice cu lumea prezentată. Locațiile reale oferă familiaritate și permit o imersiune mult mai puternică.
A existat un moment în care ai fost la un pas să renunți la anumite scene? Dacă da, de ce?
Nu. Serialul era foarte bine construit structural și nu a existat niciun moment real în care să iau în considerare renunțarea la scene. Au existat dificultăți tehnice — inevitabile într-o producție de asemenea amploare — însă am căutat soluții fără să sacrificăm esența. Până la urmă, am găsit variantele artistice și vizuale optime pentru a spune povestea exact așa cum ne-am dorit.
Dacă ar fi să descrii în câteva cuvinte cea mai grea zi de filmare, care ar fi?
A existat o zi extrem de solicitantă în care aveam de filmat trei secvențe de acțiune foarte importante, fiecare în altă locație, în zone diferite ale Bucureștiului. Asta înseamnă că timpul, deja limitat, s-a redus și mai mult — știm cu toții ce înseamnă să muți o echipă cu zeci de mașini și camioane prin oraș, în mijlocul zilei. În acea zi am filmat: o intervenție a mascaților, o arestare care se transforma într-o fugă și o bătaie, încă o arestare, în altă zonă. A fost o cursă contra cronometru, dar în același timp o demonstrație de mobilizare și profesionalism a întregii echipe.
