Citisem și recenziile de pe Rotten Tomatoes, acolo unde filmul are un scor de 73%, cu o notă de 6,4 din 10, și de pe Metacritic, unde scorul este de 56 din 100. Experiența de pe VOYO a fost însă diferită față de ce mă așteptam.
Filmul nu merge pe direcția așteptată, ci alege o abordare mult mai concentrată și, tocmai de aceea, extrem de eficientă din punct de vedere dramatic. Inspirat din cartea lui Tim Jenkin, „Inside Out: Escape from Pretoria Central Prison”, filmul urmărește tentativa de evadare a lui Tim Jenkin, interpretat de Daniel Radcliffe, și a lui Stephen Lee, jucat de Daniel Webber, doi activiști anti-apartheid închiși în 1979 în penitenciarul Pretoria, destinat exclusiv albilor.
Deși contextul politic este extrem de important, am simțit că „Escape from Pretoria” („Evadare din Pretoria”) este mult mai interesat de tensiunea clipă de clipă decât de o analiză istorică amplă. Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost concentrarea aproape obsesivă pe detaliu și pe timp real.
După un început brutal, construit din imagini de arhivă care fixează rapid contextul istoric, filmul se restrânge într-un spațiu intim, aproape claustrofobic. De aici înainte, totul este despre așteptare, frică și calcul milimetric. Am avut de mai multe ori impresia că tensiunea nu mai poate fi prelungită, că filmul a ajuns la limita suportabilului. De fiecare dată, însă, apare un nou obstacol, o întorsătură care funcționează surprinzător de bine.
Ritmul este excelent dozat și construiește constant senzația de pericol iminent. În acest sens, filmul mi-a amintit vag de „The Great Escape”, nu prin amploare, ci prin spiritul său: ești captivat de soarta personajelor chiar dacă nu cunoști în detaliu contextul istoric. Momentele cele mai puternice sunt cele tăcute, întinse pe secvențe lungi, în care fiecare sunet capătă o importanță exagerată. Respirațiile sacadate, zgomotele metalice abia perceptibile și liniștea apăsătoare devin elemente centrale ale narațiunii.
Daniel Radcliffe, actorul perfect pentru acest film
Daniel Radcliffe m-a convins încă o dată că este mult mai mult decât actorul asociat cu o franciză celebră. Interpretarea lui este fizică, tensionată, uneori aproape inconfortabil de realistă. Alături de el, Ian Hart, un alt nume cunoscut din universul „Harry Potter”, oferă un contrapunct interesant. Deși cei doi luptă pentru aceeași cauză, metodele lor diferite generează conflicte credibile și bine scrise.
Am apreciat faptul că filmul rămâne constant în perspectiva deținuților și nu „trişează” prin tăieturi facile către lumea de dincolo de zidurile închisorii. Totuși, această alegere are și un revers. Motivația profundă a evadării este uneori mai mult explicată decât arătată. Dialogurile despre moralitate și idealuri tind, pe alocuri, să alunece spre o zonă ușor idealistă, diferită de realismul crud care domină restul filmului.
Daniel Radcliffe a demonstrat, din nou, că este dispus să iasă din zona de confort pentru roluri provocatoare. Am căutat detalii pe internet și am descoperit că actorul a vorbit, în mai multe interviuri, despre experiența intensă trăită pe platourile filmului „Escape from Pretoria” („Evadare din Pretoria”).
Printre cele mai fascinante detalii dezvăluite de actor se numără modul în care a învățat să deschidă ușa unei celule de închisoare, un element-cheie al poveștii reale care a stat la baza filmului.
Introducerea în acest univers nu a fost una obișnuită pentru Daniel Radcliffe. Povestea evadării din închisoarea Pretoria este considerată una dintre cele mai ingenioase din istoria recentă, iar actorul a recunoscut că nu știa aproape nimic despre ea înainte de a primi scenariul.
Pregătirea pentru un rol bazat pe fapte reale
Daniel Radcliffe a explicat că documentarea a fost esențială pentru a înțelege nu doar contextul politic al apartheidului, ci și psihologia personajului său. Tim Jenkin nu era un deținut obișnuit, ci un om care a transformat răbdarea și inteligența într-o armă împotriva unui sistem opresiv.
Actorul a studiat mărturii, interviuri și materiale despre evadarea reală din 1979. A aflat că Tim Jenkin și complicii săi au reușit să iasă din închisoare folosind chei confecționate manual din lemn, testate în secret pe zeci de uși, noapte de noapte. Pentru Daniel Radcliffe, această parte a poveștii a fost nebunească și, în același timp, extrem de cinematografică.
În interviuri acordate presei internaționale, actorul a spus că a fost fascinat de ideea că evadarea nu s-a bazat pe forță sau violență, ci pe observație, ingeniozitate și perseverență. Unul dintre aspectele centrale ale filmului este procesul prin care personajul lui Daniel Radcliffe învață să deschidă ușile celulelor și ale coridoarelor folosind chei improvizate.
Actorul a explicat că, pentru a face scenele credibile, a fost nevoit să înțeleagă mecanica reală a încuietorilor. „Este una dintre cele mai inteligente evadări despre care am auzit vreodată”, a mărturisit el.
Pe platou au fost recreate replici ale ușilor originale din închisoarea Pretoria, iar Daniel Radcliffe a repetat mișcările de nenumărate ori pentru a reda tensiunea momentelor. Deși nu a fost vorba despre lecții reale de „spargere” a încuietorilor, actorul a trebuit să învețe gesturile exacte, ritmul și atenția la detalii care făceau diferența dintre succes și eșec.
Daniel Radcliffe a subliniat că dificultatea nu era doar tehnică, ci și emoțională. Scenele în care personajul încearcă să descuie ușile sunt construite pe suspans, tăcere și frică, iar orice greșeală ar fi putut însemna ani suplimentari de închisoare.
de Mădălina Maftei
