Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost atmosfera întunecată, apropiată de un film horror. Unele cadre semnate de Oliver Wood mi-au dat impresia că aș putea fi la un thriller gotic regizat de James Wan, nu la un film cu supereroi. Mi-ar fi plăcut ca regizorul Daniel Espinosa să aibă curajul să împingă povestea mai mult în această direcție.
În acele momente, „Morbius” mi-a amintit mai degrabă de „Blade”, decât de „Spider-Man”. Totuși, de fiecare dată când filmul încerca să fie mai comercial și să bifeze rețeta clasică a marilor blockbustere, pierdeam senzația de originalitate. Mi s-a părut că nu reușește să se decidă ce vrea să fie, un horror cu accente dramatice sau un spectacol de acțiune cu supereroi.
Pentru mine, tocmai această indecizie a făcut experiența interesantă. Am văzut un potențial uriaș în film, dar și limitele impuse de studiouri, care nu au avut curajul să riște.
Anti-eroul care m-a pus pe gânduri
Jared Leto mi s-a părut inspirat în rolul doctorului Michael Morbius. Îi simți dilema interioară, vrea să se salveze, dar sfârșește blestemat. Totuși, scenariul îi sabotează povestea. În benzile desenate, Morbius își raționaliza setea de sânge prin faptul că ataca răufăcători. Aici, totul pare mult mai diluat.
Pe mine m-a deranjat faptul că filmul nu are curajul să-l arate drept ceea ce este, un vampir care trăiește cu o povară. E prezentat mai degrabă ca un erou care își permite să-și „controleze” setea prin sânge artificial. În oglindă, adversarul său, Milo, interpretat cu poftă de Matt Smith, fură aproape toate scenele. M-am trezit mai atras de energia și libertatea lui, decât de rigiditatea protagonistului.
Pentru mine, Morbius nu reușește să fie un anti-erou veritabil, ci mai degrabă un personaj blocat între două lumi. Și tocmai asta m-a făcut să reflectez, cât de greu e să creezi un erou imperfect într-un film care trebuie să mulțumească pe toată lumea.
Scenele de acțiune sunt spectaculoase vizual
Am simțit și eu ceea ce au spus mulți, montajul e haotic. Scenele de acțiune sunt spectaculoase vizual, dar tăiate cu o viteză care le face să piardă intensitatea. Momentele emoționale nu au timp să respire. Totul e calibrat să încapă în formula de două ore, iar asta se simte.
Pe de altă parte, nu am fost de acord cu cei care spuneau că filmul e confuz în privința universului din care face parte. Dacă ești atent la detalii, găsești câteva indicii care par să lege povestea de un posibil viitor cu „Spider-Man”. Asta m-a făcut să privesc „Morbius” nu ca pe un capăt de drum, ci ca pe o piesă dintr-un puzzle mai mare.
La final, nu pot spune că „Morbius” m-a convins pe deplin. Dar nici nu cred că merită eticheta de eșec total. Pentru mine, a fost un film imperfect, dar cu idei interesante. Dacă vrei să tragi singur concluziile, îl găsești acum pe VOYO și poate vei descoperi că e mai mult decât o glumă de pe internet.
de Mădălina Maftei
